Pisica norvegiana de padure

(Norwegian Forest Cat)

 

Norvegiana de padure exista de foarte mult timp in toata Scandinavia, dupa cum atesta prezenta sa in mitologie, in diverse povesti vechi din aceasta regiune. Putem crede, fara sa avem dovezi pentru aceasta, ca norvegiana de padure a fost adusa din vecinatatea Marii Caspice de catre vikingi, in jurul secolului al VIII-lea, cu scopul deratizarii. Rasa s-a adaptat perfect, mai ales in ce priveste blana, conditiilor climatice din noul sau mediu nordic si a constituit pisica obisnuita de ferma, pana nu demult.

In jurul anului 1930, un grup de cercetatori norvegieni s-a interesat de aceasta rasa cu scopul de a-i pastra originalitatea, amenintata de diverse infuzii necontrolate de sange de la pisicile cu par scurt. In 1972, norvegienii au stabilit primul standard pentru Norsk Skogkatt (Norsk = norvegian, Skog = padure, Katt = pisica). Apoi, in 1977, rasa a fost recunoscuta de Federatia Internationala a Felinelor, sub numele de ,,norvegiana de padure", apoi si de catre Governing Council of the Cat Fancy.

De la aceasta data, rasa si-a facut numerosi rivali, atat in Europa cat si in Statele Unite, si figureaza regulat in expozitiile feline. Recunoasterea unanima a norvegienei de padure intalneste inca doua obstacole. Pe de o parte, e confundata in mod frecvent cu omologul sau american: Maine Coon. Pentru a evita acest lucru, crescatorii de norvegiene de padure i-au modificat standardul in 1987, precizand exact punctele care o deosebesc de aceasta rasa. Pe de alta parte, norvegiana de padure poate fi victima contrafacerilor prin imperecherea unor pisici europene comune, cu par semilung. De aceea, s-a decis cu multi ani in urma interzicerea clasei Novice pentru aceasta rasa si in concurs nu sunt acceptati decat indivizii cu pedigree.

Norvegiana de padure e mare, bine construita. Labele din spate sunt putin mai mari decat cele din fata. Capul e tipic si e foarte diferit de cel din rasa Maine Coon; de fapt, din fata se vede ca un triunghi echilateral si prezinta un profit perfect rectiliniu, fara stop. Urechile sunt asezate sus pe cap si se termina cu un smoc de par asemanator cu urechile linxului. Coada e lunga si stufoasa.

Blana reprezinta o alta caracteristica importanta a rasei. Aceasta este dubla, formata dintr-un strat de par lanos, acoperit cu un strat de par semilung care cade pe partea laterala, lucios si impermeabil la apa. Parul de dedesubt formeaza ,,pantaloni scurti" (numiti knikers) in spatele coapselor, iar parul de deasupra formeaza un guleras des pe gat. Sunt admise toate culorile exceptand ciocolatie, lila si colourpoint; culoarea ochilor poate diferi de cea a blanii. Varietatea maro tarcat (brown tabby) si alba este astazi cea mai raspandita.

Norvegiana de padure este un prieten echilibrat, sociabil si jucaus, contrar trecutului sau de pisica pe jumatate salbatica si care vaneaza soareci. Caracterul sau sportiv ne indeamna sa-i punem la dispozitie un ambient adecvat (gradina sau, data nu, un copac etc.), pentru a fi perfect fericita. Aceasta pisica are si trasaturi canine. Urmareste persoana pe care a ales-o si face orice pentru a-i atrage atentia, mai ales prin gesturi, prin atitudine si prin miorlaiturile sale foarte elocvente.

De mentionat ca parul de deasupra, tipic rasei, nu se formeaza decat de la 3 - 5 luni. Mai mult, calitatea blanii variaza mult in functie de anotimp de perioada de naparlire. Astfel, vara, parul corpului pare scurt si gulerasul dispare. Doar coada foarte stufoasa aminteste ca este vorba de o rasa cu par semilung. Lipsa inaltimii, un cap rotund sau patrat, un profil cu stopuri, o blana rara si o coada scurta sunt defecte grave.